Aproape trei sferturi din populaţia lumii suferă de o formă de hemoroizi.
Foarte mulţi oameni sunt diagnosticaţi cu hemoroizi foarte târziu în viaţă, chiar dacă această boală i-a afectat de-a lungul întregii lor existenţe.
Unii dintre bolnavi nu sunt diagnosticaţi niciodată. Ciudat? Nu neapărat! Luând în considerare că o foarte mare parte dintre populaţia globului este localizată în ţări din lumea a treia, lipsa unui diagnostic concret nu este neapărat un lucru anormal.
Unul dintre cele mai interesante lucruri care pot fi spuse despre hemoroizi este că nu sunt o boală modernă, precum stresul sau SIDA. De fapt, termenul de „hemoroizi” provine din greaca veche, fiind compus din două cuvinte distincte: „haima” (sânge) şi „thoos” (scurgere). Prin urmare, vechii greci observaseră una din cele mai evidente simptome ale hemoroizilor şi îi oferiseră un nume cât se poate de corect: „scurgere de sânge”.
Problema cu hemoroizii nu este de când sunt ei cunoscuţi sau de când au fost descriși prima dată în manuale medicale. Adevarata problemă este faptul că sunt controversaţi. Până recent, s-a considerat că au fost cercetaţi, catalogaţi, diagnosticaţi şi trataţi în totalitate. În ultimii ani s-au descoperit dovezi care demonstrează contrariul.
Totuşi, în medicina clasică şi în manualele moderne de medicină, definiţia hemoroizilor rămâne aceeaşi ca şi acum două decenii.
Hemoroizii sunt rude apropiate cu varicele de pe picioare!
Prima întrebare pe care un pacient o poate pune medicului este:
„Dacă varicele mele şi hemoroizii fac parte din aceiaşi clasă de afecţiuni, de ce varicele nu sângerează şi hemoroizii pot provoca adevarate hemoragii dacă nu sunt trataţi la timp?”.
Răspunsul este simplu şi ţine mai mult de fizică decât de medicină: presiune.
Venele anorectale sunt situate în interiorul canalului rectal. Teoretic, construcţia lor intimă le permite să reziste presiunii la care sunt supuse în mod constant.
De cele mai multe ori, pereţii acestor vene încep prin a avea grosimea şi, deci, rezistenţa corespunzătoare.
Odată cu trecerea anilor, aceşti pereţi își pierd din grosime, conducând spre acele mici rupturi atât de cunoscute pacienţilor care suferă de hemoroizi.
Aceste rupturi sunt cauza sângerarilor care sunt, de multe ori, primul şi singurul simptom al acestei afecţiuni.
Definţia unanim acceptată a hemoroizilor este următoarea: Hemoroizii reprezintă denumirea dată venelor inflamate din zona anusului şi a rectului.
Acestea sunt foarte asemănătoare cu venele varicoase ce apar pe picioare. Atunci când sunt iritaţi, hemeroizii pot da senzaţia de arsură, mâncărime, pot sângera sau pot cauza inflamări dureroase membranelor adiacente.
Această definiție se referă la tipul inflamaţiilor venelor de la nivelul rectului şi, mai ales, unde sunt poziţionate aceste vene. Prin urmare, este binevenită o completare a acestei definiţii: hemoroizii sunt inflamaţii ale venelor anorectale, inflamaţii care se pot dezvolta atât în interiorul canalului rectal, cât şi la exteriorul acestuia. Astfel, se poate discuta de două tipuri de hemoroizi: hemoroizi interni şi hemoroizi externi.
Sunt des întâlniţi atât la bărbaţi cât şi la femei. Aproape jumătate din populaţie are hemoroizi în jurul vârstei de 50 de ani. Hemoroizii sunt des întâlniţi şi la femeile însărcinate. Atât presiunea fătului în abdomen cât şi schimbările hormonale duc la lărgirea vaselor hemoroidale. Aceste vase sunt supuse unor presiuni mari în timpul naşterii. Pentru majoritatea femeilor, hemoroizii care apar în urma sarcinii reprezintă o problema temporară.
Marea majoritate a populaţiei afectate de hemoroizi suferă de hemoroizi interni, iar cei mai mulţi dintre oameni nici măcar nu stiu acest lucru!
De ce?
De obicei, dacă hemoroizii nu sunt excesiv de inflamaţi sau iritaţi de diverse surse externe, ei nu prezintă simptome semnificative. Prin urmare, o mare parte a suferinzilor nu se tratează niciodată la timp. Din păcate, asta duce la complicaţii şi la apariţia celei de-a doua clase de hemoroizi: hemoroizii externi.
Despre hemoroizii externi se pot spune multe lucruri, dar specialiştii nu se pot pune de acord în legătură cu adevarata lor cauză. Pe de o parte, sunt anumiţi medici care susţin că hemoroizii externi sunt o complicaţie a hemoroizilor interni, pe cand alţii sunt de părere că apariţia hemoroizilor externi nu are nimic de a face cu hemoroizii interni. Surprinzător sau nu, cercetările clinice din ultimul deceniu susţin ambele variante. Concluzia oamenilor de ştiinţă a fost una cât se poate de logică: există două tipuri de hemoroizi externi.
Hemoroizii externi clasici reprezintă o inflamare a venelor anorectale aflate la exteriorul rectului sau în apropierea anusului, ceea ce conduce la aspectul bine cunoscut. Acest tip de hemoroizi este cel mai ușor de detectat, deoarece este şi singurul care are simptome pregnante din primul moment. De asemenea, sunt singurul tip de hemoroizi care provoacă durere în momentul în care pacientul nu se află în plină criză hemoroidală.
Pe de altă parte, hemoroizii externi cauzaţi de agravarea hemoroizilor interni prezintă cu totul alte simptome.
În mod obişnuit, hemoroizii externi clasici pot fi trataţi foarte ușor. Există unguente care pot fi aplicate direct pe zona afectată, reducând durerea, mâncărimea şi inflamaţia. De asemenea, prin intermediul unor băi de şezut efectuate după indicaţiile medicului curant, acest tip de hemoroizi poate dispare în trei săptămâni. Dacă suferindul respectă regulile de igienă corespunzătoare, şansele de reapariţie a hemoroizilor externi sunt minime.
Hemoroizii provoacă mâncărimi, dureri sau sângerari ale ţesuturilor umflate şi ale venelor varicoase localizate în anus şi rect. Din fericire, hemoroizii pot fi uşor trataţi şi în multe cazuri apariţia lor poate fi prevenită. Datorită faptului că starea hemoroizilor se poate agrava de-a lungul anilor, se recomandă un tratament sigur, delicat şi cu efect atunci când apar.
Leave A Response